Întâlnirea domnului Ion cu omul care l-a ajutat să se ridice a venit pe neașteptate, la o shaormerie nu departe de centru, unde domnul Ion mai făcea curat, mai ajuta la încărcat-descărcat și la tot felul de treburi specifice locului. “Începuseră să mă cunoască toți care veneau acolo, eram cuminte, îmi mai dădeau bani, aveam de mâncare”. Omul era unul dintre clienții fideli. Auzise despre el că mai ajutase, de-a lungul timpului, persoane aflate în situații dificile.
Inițial, l-a ajutat pe un alt băiat care stătea pe stradă, amic cu Ion. Prin acesta, Ion l-a cunoscut pe, așa îl vom numi în acest articol, Cosmin.
Implicarea lui Cosmin în viața lui Ion arată cum, atunci când primești susținere și încredere, ți se schimbă viața, gândurile, comportamentul. Cum, în relație cu ceilalți, începi să conștientizezi și să modifici lucruri la tine, să te transformi, să simți că contezi și că meriți să-ți fie mai bine.
Niciodată însă nu e vorba de un singur om. Importantă este susținerea comunității, a noastră, a societății. Și atitudinea tuturor celor din jur atunci când văd pe cineva că se luptă cu dificultăți. Nu e ușor să schimbi lucrurile. Dar când ai parte de sprijinul celor cu care interacționezi, e ceva mai simplu. Contează ajutorul mai consistent, contează serviciile sociale integrate, contează sprijinul de specialitate dar contează și micile gesturi de zi cu zi pe care le facem față de cei vulnerabili care, adunate, îl fac pe om să își dea seama că nu e singur în lupta lui.
Cosmin l-a lăsat pe Ion să stea într-o garsonieră pe care o avea, i-a făcut asigurare medicală pe un an de zile, a mers cu el la spital, i-a cumpărat medicamentele și au făcut împreună planuri de angajare, fie la firma de construcții pe care o are, fie în altă parte, unde i-ar fi lui Ion confortabil, luând în considerare problemele de sănătate.
Asta pentru că doctorul i-a recomandat lui Ion să stea mai mult la pat, în casă, cel puțin o perioadă. “Dacă nu te lași de prostii, astea nu o să se vindece niciodată. La ce văd că ai tu acolo, mulți erau morți sau aveau piciorul tăiat. În patru luni, dacă stai cuminte, ai piciorul vindecat complet”, i-a spus.
Astea sunt rănile pe care Ion le are pe picioare. “Când am ajuns pe stradă am început să mă lovesc de tot felul de probleme. Făcusem tromboză în 2016, dar am făcut tratament în Germania și s-a vindecat. Acum însă, din cauza frigului de pe stradă, s-a agravat foarte tare, s-a umflat iar. Una e să te speli zilnic, alta e să te speli o dată pe săptămână. Au început să-mi iasă niște bășicuțe, s-au făcut bubițe care se tot rupeau, rupeam pansamentul cu tot cu carne și apoi s-au făcut răni mari”. Iar rănile astea sunt greu de vindecat, la fel ca cele sufletești.
“Prostiile” de care vorbea medicul sunt drogurile grele de care Ion e dependent de mult timp și cu care, acum mai mult ca oricând, se luptă. S-a apucat de ele cam în perioada în care copilul din prima căsătorie se năștea. Acum 25 de ani. “Anturajul. Abia îmi luasem permisul și eram dornic să conduc, umblam cu tot felul de prieteni ca să conduc. Și un văr de-al unui prieten se droga cu heroină și mi-a dat și mie să trag. Apoi am continuat. Am ajuns la răuri, nu mi-a mai fost bine”. S-a instalat dependența și, odată cu ea, toate lucrurile rele pe care le experimentează un consumator de substanțe injectabile, de la dureri îngrozitoare la comportamente pe care apoi le regretă.
Se droghează și acum, dar mai puțin. “Nu pot să mă duc la muncă să-mi fie rău. Nu pot să-l dezamăgesc pe omul ăsta care m-a ajutat mult și mă ajută, nu concep. Nu vreau să mai stau pe stradă. M-am lovit de niște lucruri de care nu vreau să mă mai lovesc”.
“O să te faci bine”, i-a spus Cosmin. Iar Ion face tot ce ține de el ca să se împlinească acest lucru, deși nu e ușor să schimbe mecanisme deja formate în mult timp.
Încet, încet, merge pe drumul cel bun. De exemplu, mereu își găsea scuze să nu facă duș. Îi ieșise din obișnuință, chiar dacă acum avea un acoperiș deasupra capului și apă curentă. Când se vedeau, omul îl întreba “Ion, ai făcut duș?”. Și-a dat seama că nu vrea să fie așa, că nu vrea ca oamenii să se dea de lângă el pentru că nu s-a spălat și miroase. “Fuge lumea de lângă tine când miroși. Încet-încet, am revenit la omul care eram, am reînceput să-mi fac duș frecvent”.
“Acum, când am din nou casă, omul mi-a spus – Ion, de tine depinde, e casa ta. Cum îți lași în casă așa ai. Vrei să ții mizerie, tu stai în mizerie, e treaba ta”. Așa că Ion a început să aibă mai multă grijă de el și de casa.
Casă a avut Ion la un moment dat. Casă, familie, o viață cât de cât așezată. “Am avut o familie și eu, cu ani în urmă, am un băiat de 25 de ani. Și cu ani în urmă ne-am despărțit, în 2009 ne-am despărțit și de atunci am început să o iau razna”, spune domnul Ion, de 48 de ani, ani pe care nu îi arată. Are picioarele foarte umflate și merge cu dificultate. E greu când rămâi singur, crede el, mai ales când te-ai obișnuit să ai o familie.
“Am păstrat legătura cu copilul în permanență, dar și cu prima soție, de când ne-am despărțit În primul rând era copilul meu și e copilul meu și trebuia să-l ajut. Familia fostei mele soții era una de oameni muncitori. Dar atunci nu era ca acum, adică să aibă posibilitățile care erau acum. Nu erau chiar așa… nu prea aveau. Și mi-l ajut copilul. Am început să plec afară ca să nu-i lipsească nimic. Și acum vorbesc cu el săptămânal cel puțin”, spune Domnul Ion.
Cea mai mare greșeală pe care a făcut-o, consideră el, a fost să plece afară, în Germania dar și în alte țări. A plecat, s-a întors, a vândut casa din comuna Tunari. O perioadă s-a recăsătorit cu o femeie care avea deja o fetiță de un anișor, pe care Ion a iubit-o foarte mult. Dar nu a mers nici de data asta – “am făcut iar niște prostii”, mărturisește el.
“Am făcut de toate. Am diplomă de sudor, am meserie de sudor, am permis de conducere de 25 de ani, la bucătărie mă descurc foarte bine, adică știu ce fac. Am făcut un curs, n-am apucat să-mi iau diploma, dar am făcut un curs și mă descurc foarte bine. Ce să fac în Germania? Am muncit, am furat, am făcut multe. Nu am fost ușă de biserică, ce să zic”, recunoaște Domnul Ion.
În 2003 a căzut arestat, a primit șase ani. “Mi-a fost greu. Îmi iubeam soția mult, copilul.” În 2008, a căzut arestat iar. Soția a înaintat divorț. Ea era cofetar patiser, făcea torturi, prăjituri. Nu fura neapoărat pentru consum, ci ca să-și completeze veniturile din munca prost plătită și ca să poată să aibă grijă de casă.
Încet, s-a destrămat totul. Prietenii și rudele nu-l mai agreau. În Germania, nu a fost cum se aștepta. Problema cu drogurile s-a adâncit. “Am început să merg înapoi, ca racul. Am început să iau din economiile pe care le aveam. Am făcut niște prostii acolo, am luat o suspendare, am luat două, am luat trei, apoi am ajuns cinci luni de zile la închisoare, în 2020”. A primit interdicție și s-a întors în România, în 2021.
A stat o perioadă la sora lui. A văzut lucruri pe care nu le accepta. A plecat și a ajuns să nu aibă adăpost. Câteva luni l-a ținut prima soție la un hostel și venea băiatul să îi aducă mâncare în fiecare zi.
Pe Cosmin l-a impresionat povestea lui Ion și, mai ales, l-a impresionat că e sincer, că își asumă greșelile trecutului și că vrea să își schimbe viața. Sinceritatea lui i-a câștigat încrederea, încredere care îi fusese înșelată de alți oameni vulnerabili pe care încercase să-i ajute. “A văzut că nu îl mint, că nu îi cer bani”.
Cosmin are patruzeci și ceva de ani, doi copii, o soție, merge la biserică, nu fumează, nu bea, e credincios. Are o firmă de construcții și crede că “Dumnezeu lucrează prin oameni”. L-a motivat pe Ion să-și dorească să muncească din noi – “Nu trebuie neapărat să muncești în construcții”, i-a spus omul. “Ai permis, faci un curs, iei un atestat, îți dau o mașină și faci Bolt”. Lui Ion îi place munca dar “strada devenise obișnuință, nu aveam nici o răspundere, nici o obligație.
Ion vine la Centrul Comunitar Ilo-Ferentari în primul rând pentru servicii de asistență socială și consiliere, dar și pentru mici lucruri medicale de care are nevoie. Asistenții sociali de la centru spun despre el că e un om care se luptă și face progrese uimitoare în privința consumului și că este dovada vie că, atunci când ești susținut, acceptat și integrat, schimbările sunt line și înspre bine.
Imaginile din acest articol au fost generate cu AI pentru a proteja identitatea oamenilor.
Material realizat cu sprijin din partea Fundației Vodafone România
