La Carusel, lucrăm de ani de zile cu oameni aflați în situații dificile: oameni care trăiesc pe stradă, persoane fără acte, fără acces la servicii medicale, fără sprijin familial sau comunitar. Am învățat, din fiecare interacțiune, că un singur serviciu nu e niciodată suficient. De aceea, lucrăm integrat.
Citește mai mult
Totul începe pe stradă. Noaptea, echipa noastră mobilă iese cu mașina Carusel și merge acolo unde trăiesc oamenii fără adăpost. Împărțim ceai cald, alimente, haine groase, saci de dormit. Dar la fel de important e că stăm de vorbă. Ascultăm. Oferim o primă interacțiune, fără presiune. E modul în care începem o relație de încredere.
Cei care vor mai mult sprijin ajung în centrele noastre comunitare. Avem două – unul în zona Grivița-Cișmigiu, unul în cartierul Ferentari, în mijlocul unei comunități cu adevărat vulnerabile. Acolo, oamenii pot să mănânce, să facă un duș, să-și spele hainele, să primească haine curate. E important să poată veni într-un loc sigur, unde sunt tratați cu respect, indiferent de cum arată sau prin ce au trecut.
E important – nu punem condiții pentru a primi oamenii în centre, cum ar fi să aibă acte sau să aibă domiciliu într-o anumită localitate.
În centrul Ilo-Ferentari, vin zilnic în jur de 100 de persoane. Este amplasat chiar în mijlocul unei comunități vulnerabile și, pe lângă serviciile de bază, oferim și sprijin pentru obținerea actelor de identitate, consiliere socială, direcționare către alte tipuri de servicii, ajutor pentru persoane ieșite din închisoare, pentru tineri care ies din centre de plasament sau pentru cei care își caută un loc de muncă.
La Grivița-Cișmigiu, pe lângă sprijinul social și material, beneficiarii au acces și la servicii medicale de bază. Asta înseamnă că putem trata problemele medicale frecvente pe stradă (degerături, infecții, probleme respiratorii) și, în același timp, oferim consiliere psihologică celor care se confruntă cu traume, anxietate, depresie sau perioade de criză.
Toate aceste componente — sprijin de urgență, social și medical — sunt parte dintr-o abordare integrată. Nu funcționează una fără cealaltă. Un om nu își poate face buletinul dacă nu are cu ce să se îmbrace. Nu își poate căuta un loc de muncă dacă e bolnav. Nu își poate face un plan de viitor dacă nu se simte în siguranță sau dacă nu are cu cine vorbi.
E esențial să te uiți la un caz din mai multe perspective. Asistenții noștri sociali o știu prea bine. Oamenii au probleme complexe și, uneori, sunt blocați mental și emoțional în ele. Au nevoie de o perspectivă din afară, de sprijin, de însoțire, au nevoie să fie îndrumați ca să își rezolve lucruri ce altfel păreau imposibile. Sau, chiar dacă nu le rezolvă, să le facă mai ușoare.
Lucrul integrat înseamnă tocmai asta: să întâlnești oamenii acolo unde sunt, să înțelegi nevoile reale, să creezi un traseu personalizat, pas cu pas. Uneori durează luni, alteori ani. Dar fiecare pas contează.
Proximitatea e importantă, atât cea fizică, cât și cea emoțională, familiaritatea, cadrul comun. De exemplu, la ILO-Ferentari, problemele se rezolvă în comunitate. Oamenii ne știu, se știu între ei și colaborează.
Vorbeam de încredere – oamenii cu care noi lucrăm sunt adesea marginalizați, discriminați și agresați. Se lovesc de respingere. Nu au încredere pentru că au trăit prea multe la viața lor. E nevoie să capete încrederea, să fie un limbaj familiar și un cadru sigur – astfel, dacă unul dintre colegii noștri interacționează cu cineva mai mult pe stradă, este de încredere când spune: “veniți la centru! Sunt colegii mei acolo, sunt ca mine, vă pot ajuta cu buletinul. E și domnul doctor, colegul meu, care vă poate vedea rănile de la picior”. Venind așa, oamenii răspund. E un serviciu social de calitate pe care deja l-au cunoscut, au încrederea să meargă mai departe.
Marginalizarea socială nu este doar o problemă individuală, ci una sistemică. Oamenii ajung în situații de vulnerabilitate extremă nu din cauza deciziilor personale, ci și pentru că sistemele de protecție socială nu reușesc să țină pasul cu realitatea vieții lor. Lipsa unei locuințe, a actelor de identitate, a accesului la sănătate sau educație sunt, în lanț, bariere care se întăresc reciproc. Mai credem în ceva – în solidaritate. Credem că e datoria noastră, a tuturor, stat, organizații, companii, simpli cetățeni să intervenim atunci când cei mai vulnerabili dintre noi suferă.
Nu o putem face punctual – avem nevoie de continuitate și de un sistem integrat de sprijin. O intervenție integrată recunoaște complexitatea vieții umane și construiește sprijinul ținând cont de ea. Noi întrebăm mereu cu ce altceva putem ajuta – vrem și trebuie să creăm un cadru sigur pentru a pregăti gestionarea altor probleme, actuale sau viitoare. Vrem ca oamenii să știe că se pot baza pe noi.
