Vocea cetățenilor fără adăpost
Manifesto
Sunt invizibili. Sunt neauziți. Trecem pe lângă ei pe stradă și, uneori, doar uneori, le dăm mecanic câțiva lei. Mai rar, le cumpărăm ceva ce au nevoie de la magazin – ceva de mâncare, ceva de igienă personală. Nu ne întrebăm prea des cum trăiesc, cum se spală, ce mânâncă sau ce fac femeile când sunt la menstruație. Nu vrem să îi vedem pentru că ne e greu să ne punem în locul lor. Nici nu ne imaginăm că am putea fi în locul lor. Dacă am sta să le ascultăm poveștile, am vedea că unii dintre ei au fost oameni ca noi – cu case, job-uri și relații sociale. Ceva s-a întâmplat – un divorț, o problemă cu actele, un deces, pierderea locului de muncă. Iar oamenii au intrat într-o spirală care i-a dus jos, pe stradă, de unde e greu, dacă nu imposibil, să se ridice. Alții provin din centrele de plasament din care, odată ieșiți, nu au avut unde să se ducă. Alții provin din medii foarte sărace, familii disfuncționale. Nimeni nu alege să stea pe stradă.
Primul pas este să îi vedem și să îi ascultăm. Să știm că există și să îi înțelegem. Doar ascultându-i, ne dăm seama că noi, ca societate, avem o responsabilitate. Că dreptul lor la viață și la demnitate umană trebuie respectat. Că drepturile lor fundamentale sunt aceleași ca ale tuturor.
Nevoile oamenilor fără adăpost sunt multiple, complexe și vocea lor e adesea neauzită. Sunt invizibili pentru societate. Acești oameni suferă de multiple probleme, corelat cu lipsa unei locuințe, insecuritate fizică, lipsa actelor de identitate, probleme de sănătate, educație precară, inaccesibilitate a pieței muncii.
Prin proiectul “Vocea cetățenilor fără adăpost”, derulat de CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, în parteneriat cu Asociația Carusel, ne propunem ca interesele și nevoile persoanelor care trăiesc pe stradă să fie mai întâi inventariate, apoi mai bine reprezentate în spațiul public și pe agenda instituțiilor publice responsabile.
Mai exact, ne propunem ca vocea lor să fie auzită. De oameni și de autorități. Și vă propunem și vouă ceva: stați de vorbă cu un om fără adăpost pe care îl întâlniți pe stradă. Ascultați-i povestea. Întrebați-l cum e viața lui, cum a ajuns acolo, de ce are nevoie, ce îl doare, de cine îi e dor.
Advocacy
Experiența CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică în advocacy și organizare comunitară completează activitățile și serviciile pe care Asociația Carusel le derulează în sprijinul persoanelor fără adăpost din București. Este foarte important ca autoritățile publice să asculte mai mult care sunt vocile și nevoile persoanelor fără adăpost și să acționeze susținut pentru a le îmbunătăți contextul de viață în care trăiesc.
Raportul “Vocea cetățenilor fără adăpost” realizat de CeRe și Carusel conține atât o hartă a nevoilor persoanelor fără adăpost, documentată prin interviuri în profunzime cu oameni ai străzii, precum și o cartografiere a serviciilor oferite de municipalitate și o analiză a legislației relevante.
Noutăți
Ascultă vocea oamenilor fără adăpost!
Împreună cu prietenii de la Libertatea, facem auzită Vocea Cetățenilor fără Adăpost, printr-o serie de podcast-uri care expun nevoile și drepturile lor și care îi întreabă care le sunt problemele, poveștile și grijile.
REPORTAJ AUDIO. Am petrecut o noapte pe stradă cu oamenii fără adăpost din București. Cine sunt „invizibilii”
Când nu ai casă, somnul cu care cei mai mulți suntem obișnuiți e înlocuit cu lupta pentru supraviețuire, povestesc cei care poartă această luptă de ani întregi. În fiecare noapte. Reporterii Libertatea au însoțit o echipă de la Asociația Carusel la începutul lunii decembrie pe străzile din București.
PODCAST. Femeile invizibile care trăiesc pe străzile din București: „Dacă nu ești rea în stradă, nu poți să supraviețuiești”
Frigul. Violența bărbaților. Agresiunile fizice și sexuale. Durerile menstruale. Orele de somn. Sunt câteva dintre pericolele prin care trec zilnic femeile fără adăpost. Lipsa de hrană. Agresiunile din partea trecătorilor. Viața lor în stradă înseamnă un labirint presărat cu primejdii.
Eu am ales să stau în condiții extreme, oamenii fără adăpost nu aleg
Care sunt cele 5 lucruri pe care le-ai lua cu tine dacă ai trăi o săptămână pe stradă? Am adresat această întrebare unor persoane care au ales să se expună unor experiențe în care și-au întrecut limitele: călătorii solitare în locuri izolate sau periculoase, performanțe sportive prin care au ieșit mult din zona de confort, traiul cu minimum de resurse.Vă prezentăm o serie de materiale video cu persoane care au ales să se expună diverselor riscuri în călătoriile lor și totodată reflectăm la întrebarea: Cât de greu este pentru persoanele fără adăpost să trăiască la limită o viață întreagă?
Sunt oameni care aleg să trăiască, o perioadă, în condiții extreme. Oamenii fără adăpost nu aleg. Pentru ei, extremul este un stil de viață și o continuă luptă pentru supraviețuire.
Andrei Roșu, sportiv de anduranță și multiplu recordman mondial
Andrei Roșu promovează alimentația sănătoasă și un stil de viață sportiv. A traversat Oceanul Atlantic într-o barcă cu vâsle timp de 38 zile și a alergat în condiții arctice, la Polul Nord, Cercul Polar și Antarctica. A intrat în Cartea Recordurilor pentru că a alergat maratoane și ultra maratoane pe 7 continente. S-a alăturat campaniei “Vocea cetățenilor fără adăpost” pentru că știe, mai bine ca oricine, ce înseamnă să trăiești în condiții extreme. Pentru el, însă, a fost o alegere temporară. Pentru oamenii fără adăpost, este un mod de viață pe care nu l-au ales.
Radu Păltineanu, călător prin lume prin mijloace non-motorizate
Radu Păltineanu se dedică în prezent explorării celor mai sălbatice colțuri ale Terrei prin mijloace non-motorizate, fie pe bicicletă, pe jos, în caiac/canoe sau pe schiuri.Pentru expediția sa în premieră națională de traversare a celor două Americi pe bicicletă a fost numit Aventurierul European al anului 2018 iar în prezent explorează Oceania. S-a alăturat campaniei “Vocea cetățenilor fără adăpost” pentru că știe, mai bine ca oricine, ce înseamnă să trăiești în condiții extreme. Pentru el, însă, a fost o alegere temporară. Pentru oamenii fără adăpost, este un mod de viață pe care nu l-au ales.
Radu Diaconescu, explorator, alpinist, călător cu bicicleta
Radu Diaconescu este pasionat de alpinism, alergat și escaladă, iar blogul lui este un “Jurnal de aventură și explorare”. Radu este un pasionat al expedițiilor pe munte, iar multe dintre performanțele sale sportive se întâmplă pe bicicletă. În 2021 a participat la concursul de ultra anduranță Silk Road Mountain Race din Asia Centrală, unde a mers 1800 de kilometri pe bicicletă, iar în urmă cu 8 ani a plecat pe bicicletă spre Kyrgystan pentru a urca un varf de 7000 de metri. S-a alăturat campaniei “Vocea cetățenilor fără adăpost” pentru că știe, mai bine ca oricine, ce înseamnă să trăiești în condiții extreme. Pentru el, însă, a fost o alegere temporară. Pentru oamenii fără adăpost, este un mod de viață pe care nu l-au ales.
Sabina Fati, autoare, se alătură campaniei „Vocea Cetățenilor fără Adăpost”
Sabina Fati scrie articole și analize politice pentru DW – Deutsche Welle. A condus departamentul românesc al Radio Free Europe/Radio Liberty și a fost redactor-șef adjunct la România liberă. Cel mai recent volum al său este “Ocolul Mării Negre în 90 de zile”, iar anterior a publicat “Singură pe Drumul Mătăsii” și “Călătorie pe urmele conflictelor de lângă noi”. Totodată, este autoare în cadrul mai multor volume colective. Sabina călătorește mult singură pentru “a testa granițele în încercarea de a afla rădăcinile conflictelor”. S-a alăturat campaniei “Vocea cetățenilor fără adăpost” pentru că știe ce înseamnă să trăiești în condiții extreme. Pentru ea, însă, a fost o alegere temporară. Pentru oamenii fără adăpost, este un mod de viață pe care nu l-au ales.
Elena Axinte, explorator, călător cu motocicleta
Elena Axinte călătorește de 3 ani singură, pe motocicletă, în jurul lumii. A plecat la drum cu viața împachetată în trei genți pe o motocicletă, cu un buget inițial modest și o mare regulă: niciodată în hotel. Strada i-a devenit casă în mod metaforic. Nu se mai simte înrădăcinată nicăieri, ci simte că aparține oricărui loc de pe pământ și merge mereu tot mai departe să îl exploreze. A ales de bună voie să trăiască o viață pe stradă, incomparabil, desigur, cu viața celor aruncați de viață pe stradă. S-a alăturat campaniei “Vocea cetățenilor fără adăpost” pentru că știe ce înseamnă să trăiești în condiții extreme. Pentru ea, însă, a fost o alegere temporară. Pentru oamenii fără adăpost, este un mod de viață pe care nu l-au ales.
Cât de greu este pentru o persoană fără adăpost să-și găsească spațiul mental și locurile prielnice pentru a scrie poezii? Cât de greu este să fii preocupat de ziua de mâine, de cea de azi, și totuși să ai puterea să scrii? Costel Pitorac, persoană fără adăpost din București, a scris o carte de poezii. Se numește „Versuri polimorfe” și, prin acest proiect, am sprijinit tipărirea și lansarea ei. O puteți citi aici.„Scrisul meu este o formă de gimnastică a minții. Foarte mult contează când sunt și alți observatori, oameni care sunt atenți la tine. Pentru mine, pe lângă alte tipuri de valoare, scrisul are valoare de terapie. Eu ies din tiparele și standardele de valoare culturală. Lectura cred că trebuie să aibă, în primul rând, valoare de ridicare a entuziasmului, o ieșire din disperare. Fiecare are momente de cădere, iar rolul scrisului este în primul rând terapeutic.” – Costel Pitorac – întreg interviul aici
Proiect derulat de:
Proiectul, ce va dura doi ani, este derulat de CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică în parteneriat cu Asociația Carusel și beneficiază de o finanțare în valoare de 203.100,95 euro, prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
